Neata, astazi e noiembrie ...
M-am trezit devreme, cand spun asta, ma refer la curajul
de a parasi patul de "spital romanesc" .
Ea doarme infasurata in coconul ei , departe de mine, cu
zambetul pe buze ... nu ca as fi eu vreo fantezie,ea are alt pacient acuma .
Oricum cearceaful nu era al meu, oricum in patul tau am ajuns un intrus si nu
pot inchide un ochi .Ma duc in balcon, a venit noiembrie, si vreau sa il trag
in plamani inainte sa ma futa la creieri vreun taximetrist obez si parafilic
care sa ridice jegul somnambul si selenar
. Eu sunt stapanul diminetii, urmarind ca un zeu olimpian desfasurarea
matinala de la balcon . Ma lipesc ascetic de o tigara, si incerc sa captez
vibratiile : mai intai, gonind ca un maidanez,un mistral sarat isi cauta
scaparea din labirintul de betoane sinistre, ridicate haotic si neestetic .
Termin tigara repede, si prind balustrada, la fel cum ne strangeam noi, cu
patima, gata de a sari unul intr-altul, apoi imi potolesc sevrajul cu aerul
atat de rece,ca imi strivesc narile . In
zare un marfar pare a trage dupa el soarele, iar primele raze ma izbesc in
plin,si deseneaza un contur rosu peste trupul gol, aburind . Un
scartait imi intrerupe armonia, o simt in tocul usii balconului, tacuta fascinata,oare
ma vede ca pe un Dante sau ca pe un Adonis ? Se apropie cu pasi gingasi, si imi
cerceteaza atent calmul, rani vechi pe spinare .Ma cuprinde, si ma tintuieste
in loc, de parca i-ar fi fost frica ca am sa imi iau un avant peste acea
balustrada, apoi isi culca calm tampla peste omoplatul meu ... atat de calda,
atat de fragila . Ma intorc catre ea, manios parca m-a trezit din reverie .
Te lovesc mai sugestiv si mai dureros decat cuvintele sau o palma cu ochii verzi
si reci . Nu poti fi mereu puseu ... ma
asteapta bagajele la usa, e noiembrie 23 .
P.S. : Te-a cautat pacientul la telefon cat dormeai
